Moderator

 Consider că este important faptul de a mă prezenta şi a povesti cîte ceva despre mine, despre viaţa mea şi cum am devenit o creştină adevărată.

Astfel, de mic copil credeam că există Dumnezeu, deoarece aşa m-a învăţat bunica mea. Ea m-a învăţat că înainte de culcare să spun rugăciunea „Tatăl nostru”, că în fiecare duminică să merg la biserica ortodoxă (mergeam cu ea la biserică într-o altă localitate, deoarece acolo unde locuia ea nu era biserică). Mă învăţa să deosebesc binele de rău. Apoi la şcoală am avut obiectul Religia şi respectiv iarăşi am aflat unele lucruri de la preot. Deci nu pot spune că am făceam lucruri foarte rele înainte de pocăinţă, doar că numeam băieţii cu cuvinte urîte, în rest eram ascultătoare şi acasă de părinţi şi la şcoală de învăţători. De asemenea uram pe cei care nu erau ortodocşi, credeam că sunt rătăciţi şi vai de ei că nu ştiu ce fac şi cum cred, fac un păcat. Realitatea e că eu nu m-am interesat ce făceau alţii care se numaeu creştini, eu pur şi simplu credeam în Dumnezeu şi gîndeam aşa cum m-a învăţat bunica, dar de ce anume aşa sau să caut cum e corect nu m-am întrebat niciodată.

   Cam pe la vîrsta de 13 ani am început să mă antrenez (taekwon-do). Şi desigur că mi-am făcut prieteni, acolo făceam studiu biblic şi mie aceasta îmi plăcea, pentru că studiam Biblia. Într-o zi cineva mi-a dat o invitaţie la un program într-o sală din oraşul în care eu locuiesc. În ziua respectivă le-am spus şi prietenilor de la tekwon-do şi am mers să vedem ce e acolo. De fapt era o adunare. Mi-a plăcut, a fost predică pe baza pildei Samaritenului. Atunci am ieşit la pocăinţă, dar de fapt nu ştiam ce însemna aceasta şi nu a fost pentru mine nimic deosebit. Pe cînd unii dintre prieteni, care ştiau ce înseamnă pocăinţa fiind de mai mult timp în taekwon-do au făcut acest pas atunci. După acea zi am căutat să înţeleg şi eu ce e aia pocăinţă şi în vara aceluiaşi an, 2001, l-am primit pe Domnul Isus ca Domn şi Mîntuitor în viaţa mea la tabăra sportivă de Taekwon-do. Atunci multe s-au schimbat în viaţa mea.

   După ce I-am permis lui Isus să intre în viaţa mea, caracterul meu a fost schimbat. Deşi precum am scris nu eram o fire rea sau neascultătoare, dar ceea ce s-a întîmplat cu mine a fost faptul că am primit pace, fericire, împlinire interioară. Dacă înainte spuneam rugăciunea  „Tatăl noastru” automat şi fiindcă aşa trebuia, gîndindu-mă de fapt la altceva, păi după pocăinţă o făceam din inimă, sincer şi chiar puteam comunica cu Dumnezeu, ceea ce nu se înîmplase înainte de aceasta. Începusem să frecventez Biserica Penticostală, în care acum sunt membru. La început îmi era un pic dificil pentru că de atunci am început să mă întreb de ce aşa de multe credinţe, biserici, cum e corect, nu prea mă simţeam liber şi plu la aceasta părinţilor nu le spusesem despre pocăinţa mea, deoarece ei erau foarte împotrivă acestui fapt. De asemenea un alt lucru din caracter care s-a schimbat a fost faptul că am devenit mai răbdătoare, nu răspundeam şi nu numeam urît băieţii, ceea ce pentru colegii de clasă a fost mereu o nedumerire. Am început să am alte scopuri şi viziuni, am înţeles care trebuie să fie rolul meu pe pămînt şi m-am dezvoltat spiritual, intelectual. Plus la aceasta problemele nu mai erau probleme pentru mine, iar binecuvîntările lui Dumnezeu erau peste mine din plin, am simţit dragostea lui Dumnezeu peste mine şi eram foarte fericită. Acum membrii familiei mele, colegii din grupă au  încredere în mine (ei nefiind creştini) în comparaţie cu ceilalţi membri şi cu ceilalţi colegi, şi aceasta Dumnezeu a pus în mine: responsabilitate, ţinerea cuvîntului, deoarece Domnul Isus este în mine. Pur şi simplu starea după pocăinţă este de nedescris, cînd trăieşti aceste lucruri nu poţi să le redai întocmai, iar caracterul care ţi-l formezi după pocăinţă este minunat, dacă Îl urmezi pe Domnul Isus.

   Acum sunt implicată în lucrarea prin sport ca contabil al Clubului  „Elohim”, ca cenzor, coordonator în taberele organizate de club, particip la organizarea compeţiilor, cantonamentelor, care se petrec în club. Lucrarea respectivă pe an ce trece  creşte şi numărul celor care intră în club se măreşte, creşte de asemenea şi numărul liderilor. De exemplu acum suntem 8 lideri. În fiecare an facem 2-3 tabere la care participă peste 50 persoane. De asemenea o altă lucrare este cea cu tinerii din localitate, adică anul acesta am deschis clubul creştin de tineret „Keep Joy” în cadrul căruia se lucrează cu tinerii necreştini. Întrunirile cu tinerii se fac o dată pe săptămînă şi în cadrul acestora abordăm diverse teme, cum ar fi: alcoolismul, drogurile, relaţiile se sexuale, vorbirea, avortul, etc. – teme care sunt actuale pentru întreaga societate şi în dependenţă de sărbătorile care sunt la acel moment. De exemplu: Crăciunul, Paştele. Dintre tinerii care veneau la acest club o persoană s-a pocăit, 3 au mers la o tabără creştină, au participat la Kids Games la Recea.

   Desigur, voi continua implicarea mea în lucrarea prin sport şi totodată lucrarea cu tinerii din localitate. De a prezenta mai multor tineri mesajul salvării. Cunoaştem că în prezent tinerii se confruntă cu o mulţime de probleme şi adesea nu pot găsi soluţia rezonabilă la acestea. Astfel, pentru viitor dorim să deschidem un centru de consiliere a tinerilor creştini şi necreştini, care să includă consilierea tinerilor, activitatea clubului „Keep Joy” despre care am vorbit anterior, şi în dependenţă de problemele tinerilor, organizarea diferitor seminare sau training-uri cu diverse tematici pentru tineri, alte activităţi care i-ar interesa pe tineri. Pentru aceasta vom cerceta problemele tinerilor prezente în localitate prin intermediul chestionarelor, cercetării datelor statistice de la procuratură sau Biroul de statistică din localitate. La moment se întocmeşte proiectul pentru a putea să începem această lucrare eficient. De aceea dacă sunteţi creştin şi citiţi acest mesaj, vă rog să ne susţineţi în rugăciunecu privire la aceste viziuni, iar dacă nu eşti creştin adevărat gîndeşte-te la mesajul pe care l-ai citit acum despre viaţa mea şi meditează asupra faptului că nu ai nimic a pierde dacă Îl primeşti pe Domnul Isus în inima ta, ba dimpotrivă eliberare deplină şi fericire deosebită!

Vă mulţumesc!