Abuzul sexual – o realitate dură în Republica Moldova. De ce oare?

O problemă care a existat şi a progresat. O problemă care afectează întreaga ţară. Abuzul sexual, îndeosebi asupra copiilor. Consecinţele acestui fenomen sunt destul de grave:

- creşte morbiditatea

- cauză a suicidului

- reintegrare dificilă în societate

- traumă psihologică

- formarea unui cerc vicios, căci apare dorinţa de răzbunare

- imposibilitatea de a deveni în viitor un tătic sau o mămică exemplu

- creşte rata divorţialităţii şi a comportamentelor delincvente

- etc.

Observăm că aceasta este cu adevărat o problemă gravă, avînd drept urmare consecinţe care se reflectă nu doar la nivel individual, nu doar pentru victimă.

Cît de strigentă este această problemă vedem din următoarele date statistice prezentate în urma cercetărilor efectuate:

Conform datelor Inspectoratului General de Poliţie, în 2005, au existat 700 de cazuri de copii abuzaţi fizic şi sexual sau neglijaţi. Specialiştii din domeniul protecţiei copilului consideră că numărul acestora este mai mare ale căror date arată că 2300 de copii au fost victime ale violenţei în familie.

Şi ce se întîmplă în anul 2007? Sunt prezentate 9.737 de cazuri de copii, care au suferit de abuz, neglijare sau exploatare, centralizate de Poliţie, dintre care mai mult de 400 cazuri se referă la abuz şi exploatare sexuală. Grupa de vârstă cea mai expusă abuzului şi nepăsării este cea a copiilor de la 10 la 13 ani (23,61%), urmată de categoriile de vârstă 3-6 ani (21,7%), respectiv 7-9 ani (20.1%).

Observăm o creştere considerabilă! Şi ajungem la aceea că 67,4% copii din RM sunt supuşi cel puţin unei forme de abuz.

Totuşi acestea nu sunt ultimele date. Specialiştii menţionează că nu sunt cunoscute toate cazurile de abuz, ba mai mult – nu se acceptă ca fiind adevărate. Iată unele afirmaţii:

“Abuzul faţă de copii se consideră o ruşine. Şi mulţi dintre acei copii le este frică să spună părinţilor ce li s-a întâmplat.”

“Uneori chiar şi declaraţiile copiiilor care sunt făcute în instanţă nu sunt luate în consideraţie ca probe”

Cum se acţionează? Ce se întreprinde? Practic nimic,şi acest lucru ne arată statisticile.

O acţiune foarte corectă ar fi de intervenit la nivel  de diminuare a cauzelor, care au provocat apariţia acestui fenomen. La aceste subiect, copiii victime ale abuzului, care au propus interzicerea ştirilor cu grad mare de violenţă şi şcoală obligatorie pentru părinţi. Iată o cauză foarte concretă: ştirile, emisiunile, filmele, prezentările – în care este prezent un grad mare de violenţă. De aici şi se provoacă acel abuz.

Dar cum rămîne anume cu abuzul sexual? O cauză deosebită este propagarea imoralităţii. Probabil nu sunteţi de acord, dar aş vrea să analizăm acest aspect într-un articol (pe care îl voi publica mîine) aparte pentru a fi foarte clari în această privinţă şi pentru a putea lua hotărîri concrete.