Ce înseamnă "a fi înţelept"? partea 2

În articolul precedent am început cu o provocare la o discuţie cu privire la înţelepciune, în acest articol voi răspunde la întrebările:

- ce este şi ce nu este înţelepciunea;

- de unde vine înţelepciunea;

cum trebuie să fie atitudinea noastră faţă de înţelepciune;

Astfel, mai întîi vom vedea:

Ce este şi ce nu este înţelepciunea?

Înţelepciunea nu este inteligenţă, nu este un talent născut. Dacă o persoană este inteligentă nu ar însemna că are înţelepciune. Dacă cineva absolveşte o universitate nu ar însemna că este înţelept, înţelepciunea deci nu este inteligenţă. Dacă cineva are capacitatea de a cînta la un instrument muzica extrordinar nu ar însemna că acel cineva este şi înţelept, el are doar un talent, iar înţelepciunea nu este un talent.

Dine definiţiile din dicţionare vedem: înţelepciunea este puterea de a vedea şi înclinaţia de a alege cele mai înalte obiective.

Înţeleptul învaţă din greşelile altora, un om simplu – din greşelile sale. iar un prost nu învaţă din nimic.

De unde vine înţelepciunea?

Pentru a răspunde la această întrebare voi prezenta mai multe exemple:

1. Exemplul lui Adam:

Adam a dau nume animalelor. De unde avea el această înţelepciune? De la Dumnezeu. Deci înţelepciunea este încă de la început, de la Dumnezeu.

2. Exod 36:1:

“Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în cari pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rînduite pentru slujba sfîntului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul.”

Cine le-a dat înţelepciune? Dumnezeu a pus în ei. Pentru ce? pentru a face bine slujba sfîntului locaş.

3. Proverbe 2:6:

“Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.”

Iarăşi vedem că înţelepciunea vine de la Dumnezeu.

4. 1 Corinteni 1:25-31:

“Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decît oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decît oamenii. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sînt, ca să nimicească pe cele ce sînt; pentruca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sînteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentruca, după cum este scris: ,,Cine se laudă, să se laude în Domnul.“ “

Dumnezeu dă înţelepciune lucrurilor slabe pentru a face de ruşine înţelepciunea lumii, înţelepciunea în felul lumii. Dumnezeu, prin înţelepciunea care o dă, poate face lucruri extraordinare prin oameni foarte simpli. Din ciobannul David – Împăratul David, din fricosul Ghedeon – viteazul Ghedeon, din Plîngerile lui Ieremia – lacrimile lui Dumnezeu, din copilul neascultător – copilul întors acasă la Dumnezeu, din om dependent de droguri – un evanghelist. Cele mai frumoase clădiri, cele mai tulburătoare picturi au fost făcute de copiiii lui Dumnezeu, oameni simpli, care au fost umplui de înţelepciunea lui Dumnezeu.

Da, Dumnezeu este minunat!!!

Cum poşi avea această înţelepciune, care trebuie să fie atitudinea ta faţă de înţelepciune? de ce am scris articole despre înţelepciune? vizitează mîine acest portal pentru a vedea răspunsurile la întrebările respective în partea 3 a articolului.