Dependenţa faţă de televizor şi efectele ei

În articolul trecut m-am referit la faptul că abilităţile mentale superioare sunt în declin. Legătura dintre acest articol şi efectul desenelor animate asupra copiilor începe de aici, fiindcă azi ceea ce fac copiii în majoritatea timpului liber sunt desenele animate, azi ei de la vîrste foarte mici cunosc ce înseamnă un înscrierea unui desen animat pe un oarecare CD, azi cînd părinţii sunt prea ocupaţi se simt mai liberi cînd copilul priveşte un desen animat. Acest fapt cauzează şi incapacitatea de a urmări mesaje simple, verbale sau scrise, deoarece gîndirea copilului este fixată pe imagine şi nu pe cuvînt. De exemplu: Acum 20 ani, o persoană obişnuia distingerea pînă la 300000 sunete, acum doar 180000 – desensibilizarea creierului şi nu a urechii. De asemenea este diminuată şi capacitatea logico-verbală, cunoscînd faptul că limbajul este cel mai important mijloc de comunicare de dezvoltare a creierului, este vorba şi despre afectarea emisferei stîngi, responsabilă cu organizarea logico-gramaticale a limbii (scrierea).
Aceste lucruri desigur sunt cauzate şi de o dependenţă existentă faţă de televizor. De ce? Prin aceste articole nu propag faptul că nu este bine să priveşti TV sau ca copilul să nu vizioneze deloc desene animate. Ideea primordială este limita. Pe de o parte este necesar ca totul să fie cu limită, iar pe de altă parte esenţial este şi ce se priveşte la TV, atît pentru maturi, cît şi pentru copii. De aceea consider că toate aceste date sunt în corelaţie cu dependenţa creată.

Astfel, dependenţa apare atunci cînd funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi chiar amputate, iar creierul inferior dezvoltă doar plăcerea şi o dezvoltă prin edorfine (a căror efecte sunt asimilare drogului), create de sistemul nostru endocrin. Era digitală nu întîrzie să-şi arate efectele pe planul sănătăţii mentale (înregistrînd grave tulburări de comportament), cît şi pe planul sănătăţii fizice – obezitatea (60% de persoane în SUA, iar în Canada fiecare a 7 persoană). În acest mod, cauzele consumului de imagine se suprapun celor ale consumului de droguri.

Cum poţi testa dependenţa?

I. Timp de cîteva săptămîni să nu ne uităm deloc la televizor: dureri de cap, certuri de familie, plictiseală cronică, nervozitate, anxietate – cîteva semne ale dependenţei;

II. existenţa sindromului “Trebuie neapărat să-mi cumpăr asta…”

III. prezenţa insomniilor.

Aceste lucruri nu sunt existente doar în cazul dependenţei faţă de TV, dar sunt simptome caracteristice acesteia şi în cazul repsectiv.

Faptul că devii dependent sau nu depinde de fiecare persoană în parte, timpul, planificarea şi petrecerea acestuia o alegem fiecare. Uneori oamenii nu se gîndesc la impactul care l-ar avea TV asupra vieţii lor personale, vieţii de familie, etc. ar fi timpul ca fiecare să se cerceteze şi să se gînească cît timp din viaţa sa dedică pentru vizionarea oricăror fleacuri.

În următorul articol mă voi referi la mimetismul la tineri şi copii,şi voi analiza nişte lucruri despre Harrz Potter, Superman, etc.

(Unele date au fost preluate din cadrul Conferinţei Pedagogilor Creştini din Republica Moldova.)