Imoralitate, oare de ce?

Imoralitate, cuvînt care sună prea des azi. Am încercat să îl depăşesc măcar o zi, dar nu am putut, la sfîrşitul zilei mi-a căzut ca un zid puternic în faţă, am încercat să îl distrug dar mi-a fost prea greu, cel ce l-a pus nu dorea să participe la discuţia de a-l zdrobi. Am încercat să fug de acest gînd, de ideea că azi multe lucruri se rezumă la cuvîntele: poftă, dorinţă, relaţii, etc., dar nu am putut, imoralitatea pe neprins mi-a reamintit că ea există. Am încercat să o zdrobesc prin vorbirea deosebită, prin prezentarea problemei ei direct, prin prezentarea sentimentelor faţă de ea, dar acesteia nu i-a fost ruşine de ceea ce face şi de ceea că există.

Atunci am căutat să găsesc răspuns la întrebarea “Oare de ce?” Dar la aceasta nici ea nu a ştiut ce să îmi răspund, deşi a afirmat: “fiindcă nu am ce face”.

Oare de ce, oare cum şi oare cînd? Oare de ce oamneii găsesc atîta plăcere rostind şi folosind acest cuvînt, care pînă la urmă aduce consecinţe foarte negative. Oare cum ea poate lucra atît de viclean şi fără pauze minţind în mod miraculos pe toţi cei din jur? Oare cînd oamenii vor recunoaşte că existenţa acesteia în viaţa lor aduce doar război interior şi moartea veşnică?

Oare de ce mulţi caută refugiu în imoralitate? Oare de ce nu doresc să accepte posibilitatea de a ieşi din strîmtoarea acesteia? Oare de ce lumea este cuprinsă de ceaţă şi inima, mintea lor nu vede desluşit adevărul? Oare de ce toţi sunt indiferenţi şi se bucură de ceea ce văd azi, ceea ce simt azi, ceea ce gîndesc azi deşi aceasta e o curvie?

Imoralitate, deşi oamenii te acceptă cu uşurinţă, PLEACĂ din ţara noastră, nu doresc ca să fim ca Sodoma şi Gomora, 2 cetăţi care au ars din cauza imoralităţii, din cauza vieţii homosexualilor. Imoralitate, este destul cîte familii ai distrus, este destul cîte vieţi ai zdrobit, este destul cîte suflete au gustat moartea deja, ESTE DESTUL tot ceea ce faci. Crezi sau poate doreşti ca prin tine oamenii să realizeze marea dorinţă de a ajunge în Europa? Crezi că o ţară în care este democraţie înseamnă că se acceptă şi imoralitatea? Nu! Într-o ţară în care este democraţie este şi disciplină, prin imoralitate este imposibil de a intra în Europa şi de a atinge noi culmi.

Sfîrşitul va veni! Isus deja a acţionat şi ne oferă azi posibilitatea noi să alegem: cu sau fără imoralitate? Este sau nu acest viciu un rău pentru Republica Moldova? Imoralitatea nu are limite azi, dar ea poate fi stopată începînd cu tine, nu ai nimic ce scăpa atunci cînd sufletul s-a spălat de acest rău şi atunci cînd ai pace şi dragoste depline, atunci cînd dorinţa de a avea o familie durabilă se realizează. Este mult mai minunat, nu?

Iar întrebarea oare de ce are un răspuns, fiindcă eşti rob al diavolului. Cel ce iubeşte imoralitatea este sclavul ei, iar stăpînul imoralităţii este diavolul, deci sclav al diavolului. Este atît de plăcut? La moment poate îţi place, dar cum vei asfîrşi? Oare de ce nu înţelegi adevărata fericire prin acceptarea Domnului Isus în viaţa ta? Vrei să fii liber, îngennunchează în faţa Domnului Isus, vrei să fii sclav, nu ai decît să mergi în continuare din rău în şi mai rău.

A face o alegere corectă te va modela şi vei înţelege dorinţa de a spune nu imoralităţii şi vei putea răspunde la întrebarea oare de ce nefiind parte a ei. Isus este la uşă şi bate, nu intră cum ar vrea El, dar aşteaptă. Răspunde-I azi, mîine poate fi prea tîrziu!